Orăşelul cu această denumire e menţionat documentar ca sat la 20 martie 1545, când Alexandru Voievod,domnul Moldovei, confirmă mănăstirii Pobrata o jumătate de moşie pe care călugării o aveau în dar de la jupâneasa Frăţiman cu satul Curluceni. La 4 iulie 1774 îl aflăm în stăpânirea mănăstirii Frumoasa, cu 84 de gospodării cu răzeşi şi mazili. Oraşul avea 2 preoţi, biserica a fost construită în anul 1785, alături de alta veche. Sat mare şi frumos, în anul 1870 aici erau 596 gospodării, 1840 bărbaţi şi 1110 femei. Gospodarii ţineau prisăci, vii şi livezi frumoase, erau lemnari, tâmplari vestiţi. La 6 ianuarie 1873 zemstva judeţeană trimite la Străşeni primul medic cu studii superioare, pe doctorul Feodor Constantinovichi Scordeli. La 1 iulie 1877 satul avea o bibliotecă sătească, iar în anul 1910 avea 2 şcoli şi o biserică.
Din spusele celui mai bătrân locuitor din oraş I. Ţurcanu în vârstă de 98 de ani, care a auzit din mărturisirile bunicului său, că undeva pe dealul Coşnei, un oarecare Teofan, străger, a construit o casă în care stăteau străgerii ce vegheau Chişinăul. Cu toţi străgerii conducea însăşi Teofan. Odată cu apariţia localităţii, de la cuvântul străgeri s-a tras toponimul Străşeni.
Localitatea, începând cu a doua jumătate a sec. XX, s-a dezvoltat intens, devenind un centru industrial important din republică